Astept

Nu stiu. Nu stiu de ce simt nevoia sa am pe cineva. Sa am pe cineva in sensul ala special. E aiurea. E aiurea ca devin disperata, iar cand mi se intampla asta fac multe greseli, pentru ca ma grabesc. Simt nevoia sa il gasesc pe acel cineva special, genul de persoana care sa ma faca sa simt ca totul e bine pe lume atunci cand il privesc in ochi, alaturi de care sa nu simt nevoia de nimic in plus.

Astept sa rasara soarele si pe strada mea, sa imi zambeasca asa cum imi zambea odata.

Si poate am sa il ating candva, poate ii voi simti caldura cum ma invaluie. Poate am sa invat sa zbor pana la el. Asa, intr-o zi de vara, daca au sa-mi fi crescut aripi, am sa am curajul sa mi le intind si ma inalt spre soare. Poate asta nu se va intampla niciodata. Dar eu tot am sa sper. 

Tot am sa zbor, odata si odata.