Tac.

Un mecanism stricat n-are cum sa mai bata. Cu toate astea, incearca. Metalul tremura pe loc, se zbate, nu vrea sa accepte ca el, de fapt, de mult, s-a oprit.

Afara.

Privesc in cer si 
Ma abtin
Sa tin, 
Sa inclin si
Sa devin.


Jucand un gand
Un timp, furand
Fragmente, strecurand
Ma prinde noaptea alergand.

Fara ziduri.

Nu poţi ieşi dintr-o închisoare fără ziduri.Eşti îngrădit şi totuşi liber. Dar libertatea nu o mai pot simţi de mult. Ea a rămas doar ca un ideal în mintea mea, unul pe care doresc cu disperare a-l atinge.

Alerg şi drumul mi se pare fără de sfârşit. Nu pot ajunge. Alerg! Şi mă zbat să găsesc un sens. Mă zbat să înţeleg! Mă lovesc! Mă izbesc de nevăzuţii pereţi între care mă simt încuiată şi... şi nu mai ştiu. Nu mai ştiu de ce mă găsesc aici şi pentru ce am început aşa-zisa căutare. E întuneric.

Totul se opreşte. Timpul, gândurile, ba chiar şi lumina. E întuneric.

Nu! Trebuie să continui, trebuie să găsesc o cale de ieşire, dar la orizontul meu nu se întrevede nicio rază de speranţă.Cum se poate ca un om să nu poată găsi rezolvarea propriului său labirint?

Nu! Nu vreau! Nu aşa. Trebuie să mă ascund! Fugi, aleargă, nu ai ce pierde...

O clipă. Oare e posibil să nu am ce pierde? Dacă mă pierd pe mine? Dacă mă ascund atât de adânc încât să nu mai pot fi găsită, nici chiar de mine însămi? Dacă mă rătăcesc şi mi se pierde urma, cum mă voi mai putea întoarce?

Ştiu că nu pot rămâne aşa o veşnicie, dar cine poate spune cât durează veşnicia? Am de gând să profit de ea, atât cât îmi îngăduie.

Şi acum ce? Rămân aici. Paralizată, nu mă pot mişca. Nu îndrăznesc să o fac. Stau şi aştept soarta să îşi arate cărţile, să învârtă roata sau să aleagă drumul pe care trebuie să-l urmez. Aşa, în final, voi ştii că tot ceea ce s-a întâmplat era menit să mi se întâmple.

Scrisoare cãtre împãrat.

Mãria Ta,

Dă jos zidul. Dărâmă-l. Fă-l bucăţi. Ţi-am cunoscut împăraţia dinainte de a-ţi ridica fort şi a pune gărzi.

Când trompetele vestesc sol, coboară-ţi podul şi lasă-mă să te-nfior.

Mi-am construit propria fortăreaţă. Îmbătrânesc. Îţi poţi aduna trupele, caii, soldaţii. Hai să purtăm o bătălie. Să vedem cum e să nu câştige nimeni. Oricum nu mă las. Războiul ăsta abia a început. Nu ştiu cine numără bătăliile, victoriile. Finalul e incert. Am trimis mulţi soli de nu mi s-au mai întors. În schimb, înainte de a ridica podul, am primit unul de la tine cu veste. Să vedem cât va resista ista în împărăţia mea. Dacă alţi nu-mi mai trimiţi, îl omor. Rogu-te răspunde la aceste şi iscăleşte şi ce urmăreşti dumneata în caz de victorie. De-mi vei spune şi cu ce te-alegi la câştigarea războiului, poate punem de-o înţelegere şi aşa mai cruţăm din bieţii soli.

A dumitale,

Regina IYD.

My blood, my soul

Is my enemy

My love, my life

Is poison to me

I know it's not how it's supposed to be

Got no choice, no voice

I have no dignity.

(New Politics - Dignity)

The "ands".

Creep and crying

Stop, you're dying

Feel the wind blow in your face

Searching numb without a trace.

Rags and thorns,

A nightmare borns

Throwing glass

To the mass.

Crawl and thunder,

You still wonder

Rage of the moon,

I won't be back soon.

Brave and bold,

Their mind is sold

Find and stare,

Young man, beware!

Compared and crossed,

It's the end, you're lost.

Am zis.

"Nu am frati/surori si nicio ruda apropiata careia as putea sa-i scriu,deci as dori sa ii dedic aceasta scrisoare Biancai.

Draga Bianca,

Nu stiu cum rezisti,pentru ca esti singura care mereu imi suporta nervii si la care tip ca sa ma descarc.Esti colega mea de banca din clasa a6a si nu te-as schimba cu nimeni.Esti si una dintre prietenele mele cele mai bune,bineinteles si nu mi-as imagina viata fara tine.Ma intelegi si atunci cand fac prostii si nu trebuie sa ma justific in fata ta niciodata.Am un sentiment de afectiune pentru tine care mereu ma face sa ma simt bine.Si pot fi si siropoasa cu tine!Hahahaha,gata cu chestiile siropoase ca dupa incepem sa fim plangacioase.

Cu drag, Andraaa"

Multumesc!