Inutil.

omg, de cand nu am mai postat.

cred ca o sa il inchid. e inutil.

Word ramane de suflet.

Astept

Nu stiu. Nu stiu de ce simt nevoia sa am pe cineva. Sa am pe cineva in sensul ala special. E aiurea. E aiurea ca devin disperata, iar cand mi se intampla asta fac multe greseli, pentru ca ma grabesc. Simt nevoia sa il gasesc pe acel cineva special, genul de persoana care sa ma faca sa simt ca totul e bine pe lume atunci cand il privesc in ochi, alaturi de care sa nu simt nevoia de nimic in plus.

Astept sa rasara soarele si pe strada mea, sa imi zambeasca asa cum imi zambea odata.

Si poate am sa il ating candva, poate ii voi simti caldura cum ma invaluie. Poate am sa invat sa zbor pana la el. Asa, intr-o zi de vara, daca au sa-mi fi crescut aripi, am sa am curajul sa mi le intind si ma inalt spre soare. Poate asta nu se va intampla niciodata. Dar eu tot am sa sper. 

Tot am sa zbor, odata si odata. 

Ziua cea mare.

Buna copii, astazi este ziua cea mare. Ma rog, una dintre multele 'mari zile' ce ne asteapta, acum ca terminam a8a si intram la liceu. Ok, pai, ce pot zice despre bachet: o zi speciala in care toti de a8a se imbraca formal, cu rochie sau costum, dupa care se aduna toti intr-un loc sa petreaca cu profesorii. Nu pare chiar asa special nu? 

Dar este. Este pentru ca este prima experienta de genul asta pentru noi, este primul nostru 'bal'.

Daca ne vom distra, asta ramane de vazut, da` dupa mine, prognosticul e favorabil.

Am rochie alba cu negru, desi as fi vrut turquoise. Oricum imi place la nebunie. 

Deci, uite si postul numarul 3, poate cel mai plictisitor dintre toate, dar ce conteaza?

Ma pregatesc deja sa plec, asa ca la rividerciii (asa se scrie?!) si ne mai vedem.

Sper sa ajung si eu sa scriu ceva normal odata, intr-un post. Pana atunci, blogule, asta e tot ce iti pot da, poate iti ajunge, poate nu.

Pa.

Am sa trec peste toate.

Bun, dupa o lunga perioada de ascundere am facut ceea ce imi era teama sa fac. Defapt nici nu trebuia sa imi fie teama, dar asa sunt eu, mi-e teama de nimicuri. Oricum, ma bucur ca am reusit sa trec peste, asa cum reusesc constant. Poate pentru ca astazi a fost o zi destul de buna, poate pentru ca ma astept de la urmatoarele sa fie si mai bune.

Sunt arsa pe umeri de sambata, de cand am fost cu nebunii la apa. Nu regret totusi, a meritat, chiar daca poimaine e banchetul si eu am rochie cu bretele subtiri. Sunt neagra si Bebe face misto de mine, da lasa ca o sa vina vremea sa rad si eu :)). 

Uite, am scris inca un post stupid in blogul meu stupid. Si totusi, incepe sa imi placa.

Ne mai vedem, pa.

Si asa incepe.

Iata, am facut ce spuneam ca n-am sa fac. Dar, oricum, ce mare chestie? Da, mi-am facut blog. Mi-am facut blog pentru un motiv special, pentru un alt blog, un blog al nostru. Stiu ca suna aiurea si ca in loc sa postez asta pe post de primul post as fi putut veni cu ceva mai original, dar e timp si pentru asta. 

Asa cum am inceput blogul asta desi credeam ca nu o voi face, asa probabil voi face multe lucruri in viata pe care am spus ca nu le voi face, sau la care nu m-am gandit inca. Cine stie, poate asta e un inceput. 

Dar orice inceput are si un sfarsit.